Ouă Kinder portocalizate cu etilenă din care ies noii şefi

Povestea lui Băse` - nu produsul votului democratic, ci ăla conceput de-un cuvânt rostuit anal din consoane pârţânoase
(apar)ţine de drept şi de fapt de subcultură - de mitologia periferică vulgară, ca să-l citez pe academicul regizor de mineriade Iliescu.
Arhetipul leagă în sinergie biologică naturală sexul cu agresivitatea
într-o nevoie obsesiv-compulsivă de-a trăi emoţia care “sparge ouă la orgasm”. Acelaşi pattern cu jocul preşedintelui de-a ciurui orice obiect erotic care prezintă crăpături sau fisuri morale la urna electorală dacă-i de ales.
Ca orice duel purtat în sine şi pentru sine, structura sa esenţială se exprimă gratuit în broderii generoase ca cea de-a plia pe rever perverse la găozari şi copii, ori să ia cu jula, drapat cu imunitatăţile bulibaşei majoritare, mobile grăitoare şi fixe ascultate din sutiene şi fuste de ţigănci împuţite.
Selecţia a conectat sexul de agresivitate încă la păianjeni (arahnide) şi chiar de dorul lelii, cum zic experţii. Recte din nevoia de-a lupta cu concurenţa şi-a izbândi ca să iei coroniţa orgiei şi să predai ADN-ul viitorului încarcerat în peştera muierii.
De-aia îşi dau cerb cu cerb cap în cap şi-şi înfig ciocul cuc în cuc, capra Irinucii o trage de păr pe capra Monicii, cuca sare în pene la altă cucă - dar nu se bate niciodată masculul cu femela pentru că nu se mai pot confunda şi penetra armonic golul cu plinul. Dar agresivitatea domină adesea afectivitatea şi tandreţea cuplului în spaţiul patologic carpato-danubiano-pontic... Sexul devine luptă pentru dominaţie, futai pe viaţă şi pe moarte, distrugerea respectului de sine a celuilalt cu coctailul hormonilor plăcerii făcut exploziv cu adrenalina necesară bătăii, adică “un fleac, am ciuruit tot!”.
Firma de ciocolată fără colţuri, cu reputaţie la infantili năraviţi la lins rotunjimi de succesuri, a inaugurat promoţia la ouă Kinder şi în şatra noastră. Istoria recentă n-a mai ştiut de atare dezastru!
Căutătorul de prim-miniştru n-a fost treaz când a spart primul ouşor Kinder şi i-a scăpat puiul miop şi mititel pe sub scările ProTV-ului la emisiunea lui Gheorghe!
Prototipul prostiei nu este înseriat la Kinder CiocoProduction, neamţu-i neamţ şi bagă mereu alte jucării în ouă! N a dat tatăl ardelean (adevărat!) al lui Boc cu oul de lemn în capul capului guvernului să vadă dacă fiu-su n-a fost substituit cu vreo clonă moale, gălbejeală de Kinder fabricat în China şi manevrat de FMI?!
Există o explicaţie, globalizarea şi ţigănizarea la scară mondială, ambele pe trend cu minimizarea leului subt Muguru` de la BNR.
Deja am coşmaruri cu ouă Kinder din care se ivesc puii leului neaoş ca cobaii, fiindcă ştiu c-am închis minele de aur cu aur destul să ne batem o monedă naţională mai tare ca euro!
Old experience a lui Băse` perifericul mitocăniei naşte flash-backuri. N-am dubii, fiindcă primul drum la tarabele cu premieri a fost la a aia a zarafilor BNR-ului. Unica adiere de schimbare care a ieşit pe gura duhnind a tărie (de caracter!) a Întâi-Speriatului fost că tehnocraţia îi salvează dinastia! Iluzionistul poate scoate primul pui-Kinder din găoci, portocalizat cu etilenă şi să-l reboteze micul Boc tehnocrat!
Practicăm cu succes gălbejirea forţată cu etilenă pe plantaţiile de banane româneşti şi am clarviziunea clocitorilor de ouă cu surprize la scară electorală, deliruri portocalizate cu etilenă şi duse la urne în cutii, containere, cotigi, căruţe, autobuze, avioane, plute, nave şi on-line. Fraţi români, hotărâţi-vă: aruncaţi ouăle Kinder la staborul ţigănesc pe 1 aprilie 2011, sau repatriaţi-le la Jărmania cu primul avion!

· · Distribuie · Şterge

Lecția memoriei despre moartea sub pământ

Moartea pe pământ este astăzi o realitate banală, iar moartea sub pământ poate fi o realitate mai uşor de "acoperit" sub conul de surpare morală care se manifestă aparent prin conul de surpare a muntelui deasupra minelor de unde s-a scos cărbune și profituri uriașe, focuri spontane de mină, exploziile de grizu şi metan, greşeala proverbială a mortului etc.

Mineriii au fost masă de manevră în mineriadele care au servit izolării României de Europa, ca să râmână pradă securiștilor colaboraționiști cu cei 25.000 de ruși șpetnatz și diversioniștii din AVO-ul maghiar care l-au activat pe Tokes și pe iredentiști (din viitoarea UDMR) la lovitura de stat din 1989.
 Minerii Văii jiului sunt totuși (frați) români sacrificați, prin închiderea minelor, la sărăcie cronică și o rată a accidentelor care depășește rata mortalității în minerit din restul lumii, în timp ce minoritarii unguri și țigani beneficiază de discriminare pozitivă și o atenție din partea lui Băsescu și PDL-ului care trimite fără șovăială la voturile scontate, deci cumpărate pe sudoarea, mizeria și moartea minerilor români.
La Petroșani există Institutul de Cercetări pentru Securitate Minieră, cu experiență de nivel mondial în domeniu, la care nu apelează nici Guvernul și nici presa când sunt accidente și nici când se fac strategii de securitate a exploatării minelor. De ce? Profesoara de limbi Florica Drăgulescu este șefă la resurse umane în Compania Națională a Huilei, cu salariu mai mare chiar decât directorul companiei, ca să negocieze "englezeşte" înmormântarea minerilor şi minelor...
Minerii Văii Jiului au fost obligați să plătească asigurările de sănătate în fiecare lună după 22 decembrie 1989 și banii, peste 4  miliarde lei, nu au fost vărsați de conducerea Companiei Huilei la Bugetul de Stat? Arieratele din banii plătiți de mineri ne puteau scoate din criză sau măcar ne salvau de reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu erau furați de bandiții din conducerea companiei, din ministerul de resort și de politicienii fără scupule care ne umilesc de peste 20 de ani.
Pe ideea restructurării mineritului și închiderii minelor, șmecherii care au fost șefi pe la Intreprinderea de Utilaj Minier din Petroșani, CNH şi minele din zonă s-au privatizat și au preluat reutilarea mineritului cu vechile utilaje casate, reparate de mântuială și revopsite. Manipulatorii minerilor au avut complici şi turnători pe aceşti falşi poducători de utilaje miniere surogat, lămpaşe şi metanometre care au suplinit cu preţul insecurităţii în subteran lipsa artificială de fonduri pentru investiţii.
Un fost ministru al energiei, propulsat din judeţul Hunedoara, a cumpărat 7 vapoare de cenuşă radioactivă de la nemţi, adică deşeuri care în lumea civilizată sunt interzise, pe bani din bugetul public. Comisionul gras l-au luat  minerii sau el şi colegii lui cu ochi albaştri?!? Banii respectivi nu puteau fi investiţi în producţia de huilă românească?
De ce au tăcut cei de la Institutul de Cercetări pentru Securitate Minieră după ce s-au repetat cu același tipic accidentele din subteran vreme de două decenii, de ce-au tăcut salvatorii, inginerii de securitate minieră care sunt plătiți ca producția din mine să se facă în siguranță și să fie oprită dacă sunt riscuri pentru viața minerilor.
Sigur, subalternii sunt șantajați să tacă, cei care trăiesc din salariu oricum mor de foame dacă nu mor în subteran, iar ei înghit ușor mitul mincinos că trebuie să intri în subteran cu frica morții și probabilitatea că nu mai ieși viu. Banii rulați în minerit rivalizau cu cei din producția de electricitate, așa că securiștii din domeniu au pus laba pe posturile și funcțiile de unde puteau fi palmați. Ei nu au manipulat minerii doar la mineridae, ci și banii produși de mineri și cei alocați minerilor din Bugetul de Stat și astfel și-au clădit, pe moarte și mizerie, averile fabuloase. Mulți dintre șefii mineritului hunedorean - care au trădat minerii și democarația -au ajuns prefecți, președinți de CJ, secretari de stat, membri ai CSAT (deci erau ofițeri acoperiți), directori la Centrala de Energie Nucleară, la Enel, la Temocentrala Mintia, la Gold Corporation etc.
Cauzele accidentelor mortale din subteran sunt grave și generate de corupția de stat de la vârf și din județ, pot fi manipulate prin explozii provocate (de tipul sabotajului care ascunde urmele) și vor ieși la suprafață după ce nu vor mai fi secrete clasificate ale securiștilor.
După 20 de ani, susțin că securiștii care au preluat controlul mineritului după Greva din 1977 sunt mai cinici și mai prădalinci decât activiștii comuniști care au condus Valea Jiului și care, de frica lui Ceaușescu, cumpărau utilaje și dispozitive de control poloneze și nemțești de calitate, garantate și fiabile.
Modelul bogăţiei palmate în acest fel e de pe vremea lui Stalin, când bărbații cu avere erau în subteran la Gherla și-n alte saline sau mine, iar securiștii le-au divorțat nevestele mai cu sila mai cu minciuna și le-au luat ei în căsătorie cu case, mobile, pământuri, automobile și copii cu tot. Au făcut legea famigliei care le convenea prin îngroparea proprietarilor și au determinat... "muierile" înfricoșate să tacă!

Haosul aparent al eroticii şi prostia în pielea goală

“Femeia are privilegiul juisării pentru că bărbatul are blestemul descărcării”, crede Pascal Bruckner. Bărbatul are orgasmul înlănţuit de penis şi platoul retractil post coitum ("post coitum, animale triste sunt"-  lb. latină). Reacţia parasimpatică de ( eu)stres erotic sau excitaţia  sexuală se detensionează simultan cu eliberarea spermei şi are o pauză fiziologică necesară sintezei unei şarje seminale noi şi în care masculinitatea ca putere jeleşte.

Comparativ, la femeie platoul retractil este inutil, ea poate juisa fără întrerupere în cascadă, contracţiile colului uterin funcţionând ca pompă de vid pentru spermatozoizi, în reprize repetate care dublează cu fiecare spasm nou certitudinea procreaţiei.

În context, Bruckner reaminteşte subversiunea oricărei stări paroxistice sau durabile (eterne, ca şir de generaţii) care împinge limitele a ceea ce ar putea spune cuvintele: limita oricărui limbaj şi limita oricărei corporalităţi - în faţa mirajului infinitului sau emoţiei copleşitoare rămâi mut.

Femeia se pierde în miracolul inseminării, participă activ peste voinţa ei, ţintuită de finalitatea excedantă, cvasionomatopeică a emoţiilor, ca şi bărbatul şi totuşi în moduri de simţire care doar ei îi aparţin.


Libidoul masculin se cheltuieşte la fel, este o investire obiectuală miraculoasă - schimbul de energii pulsionale dominat de dorinţa alterităţii şi refacerii unei noi “unităţi absolute” (pui de om din jumătăţi de cod genetic), în care vitalitatea fiecăruia se încordează paroxistic, devine stihie erotică incandescentă în sine şi jubilaţie singulară extremă în altul, în trupul care nu este al meu şi pe care nu o pot elibera şi dezlănţui după voinţa mea. In nuce, scenariul subiectiv al iubirii care dă sens actului sexual transcende egoismul indivizilor: este "povestea" (simbolică) a apariţiei unei realităţi inefabile, a unei fiinţe noi - un univers cu destin deschis şi fantezie fără limite.
Dificultatea descifrării limbajului plăcerii erotice provine din autonomizarea sa, prin mutaţia care a făcut din om operator de simboluri cu sensuri multiple, de finalitatea procreativă a limbajului emoţiilor fixată de selecţia naturală orgasmului şi juisării.

Autonomizarea plăcerii sexual-erotice admite interpretări pur egoiste care transformă partenerul în obiect erotic parţializat. În acest caz, acesta devine o paiaţă stricată cu aparat genital de folosit, în aceeaşi măsură în care celălalt se reduce pe sine la rang de obiect sexual-erotic cuplat la aparat, eşuând pe panta dependenţei sexuale, controlat de supraestimarea şi alienarea de nucleul valoric al persoanei a acestei plăceri (atât de puternică încât decuplează pe moment gândirea).


Finalitatea instinctului sexual este procreerea - indică specificul şi esenţa socială, dincolo de individ şi mentalitatea sa egocentristă a sexualităţii, evidenţiază chiar şi orbilor rolul de ligant, de supergluu între parteneri cu demnitate şi libertate umană al atracţiei şi plăcerii sexual-erotice.
Ce câştigăm din miracolul investirii obiectuale dominat de dorinţa alterităţii pe care nu-l înţelegem complet?
Posibilitatea de a “ne pierde” în intimitate la graniţa lumii reale cu arta şi fantezia erotică infinită în expresie, devenind creatori de forme noi ale relaţiei erotice, de modele noi ale iubirii ca relaţie stabilă şi de durată. Are de-a face autenticitatea emoţiilor de plăcere şi inventivitatea de a le produce în acest mod cu pornografia excesivă de astăzi?!?
Dar există şi posibilitatea de a ne aliena, de-a părăsi raţionalitatea şi siguranţa vieţii, fiindcă dragostea în clipele de paroxism, la limita pulverizării identităţii, seamănă cu aneantizarea, cu moartea. De aici şi spaima sau ura bărbatului faţă de capacitatea de juisare a femeii...
Comparativ cu obiectul adoraţiei religioase, care este dezirabil şi este ispita identificării cu divinitatea perfectă, dorinţa obiectuală de a provoca juisarea în care se prăbuşeşte femeia este un elan parţial paralizat.
Pofta de neînvins a elanurilor neînţelese în care se pierde fiinţa iubită, impulsul de a o face să se desprindă de sine, nu este dorinţa de altul aşa cum se percepe “la rece”, ci de a experimenta alteritatea sa, “extracorporalizarea” din identitatea subiectivă, aneantizarea temporară în raiul şi purgatoriul plăcerii.
A da plăcere altuia înseamnă a-ţi asuma riscul diferenţei sale, să deschizi în tine rana minunată prin care scapă şi se desprinde din strânsoarea ta prin ceea ce îl leagă de tine.


A aduce femeia la juisare înseamnă asumarea diferenţei ei în raport cu bărbatul - a misterelor trupului feminin, este o pierdere de sine în contemplarea convulsiei de chinuri voluptuoase ale cărnii ei frumos sculptate, înţesată de nervi senzuali ca să fie completă cutie de rezonanţă vibrantă, explorată ca o lume nouă, apreciată rafinat şi bogat - altfel spus, foarte diferit decât tiribuşonul cu picurător de spermă şi saramură, chiar dacă este gonflat turnul Eiffel sau Everestul  - supremul simbolul falic.
În plan erotic, "discursul" ca logică a sensurilor şi simţurilor - zic şi eu ca deconstructivistul limbajului, J.  Derrida - trebuie să fie dezinvestit de atributele puterii, posedării, dominaţiei în specia de realităţi care pot fi atinse, plăcute, îndrăgite şi care pier în faţa robiei codului virilităţii. Citându-l pe Bruckner: "în amor, în materie de stăpânire, femeia este sclava unui sclav" istoric şi isteric preprogramat să aibă performanţă şi s-o fluture ca... falocraţie. De când lumea, când în parteneriatul intim a început lupta pentru putere şi control s-a stins iubirea -  înlocuită cu supunere, inegalitate, scenarii sado-masochiste de disimulare a realităţii emoţionale ucise. Desigur şi femeia trebuie să scape de zgura istoriei şi să nu re-joace, în dosul şi în completarea nurilor săi, rolurile de macho egoist şi de stăpân acum când este egala bărbatului în spaţiul politic şi public. Matriarhatul, dincolo de sărăcia informaţiilor, este puternic refulat şi patriarhatul a pus capac manipulării cu puterea sexual-erotică, atribuind femeii acest păcat, a conservat frica de molatica şi îndelunga pierdere de sine în plăcerea sexuală şi a menţinut soluţia de răzbunare care a durat milenii. Istoria o repetă cei care nu o cunosc sau o neagă, în plus femeia creşte şi educă copii şi nepoţii în etapa când creierul nu este matur să poată gândi,.Ea are rolul natural şi social iniţial de a educa afectivitatea, capacitatea de a comunica emoţiile şi de a iubi omeneşte, de care nu se poate deroba decât dacă nu va mai zămisli viaţa şi n-o va purta în pântec.

Fireşte, eliberarea de competiţie în plan erotic continuă cu dezinvestirea de narcisismul propriu -  care descarcă pulsiunea excitaţiei în scurt-circuit, aşa cum este natural programată pentru rutul ca act fiziologic de inseminare. Conversia narcisismului în altruism erotic sau decentrarea de pe urmărirea propriei plăceri pe intensificarea plăcerii partenerului este garanţia şi sensul oricărui sentiment care poate creşte, poate dura şi poate deveni la limită inexprimabil de seducător.

A provoca juisarea nu este identic cu a poseda: femeia se lasă posedată ca pas premergător al încingerii în râvna de dincolo de înţelesuri, al plierii pe intimitatea ei care se umflă ca un torent năvalnic şi incontrolabil de viaţă care se scurge şi scapă liber din vraja şi înlănţuirea ta.
Dragostea erotică este o specie a libertăţii, deşi sunt şi intelectuali confuzi care o consideră infantilism, există şi rezistă doar între egali în rang şi demnitate, responsabili, dar cu capacitatea încrederii în om şi cea a comunicării autentice a sentimentelor şi gândurilor.
Prin urmare, juisarea femeii nu are atracţia fructului oprit, acest fruct nu este oprit, este imposibil (bărbatul nu posedă în realitate sexul ei!), este fructul inalterabil în sine – este explozia cărnii ei în lama de cuţit a cărnii bărbatului după ce au trecut amândoi subiectiv prin oglindă dincolo, într-o apoteoză a voluptăţii care se distruge pe sine, în explozia mirifică imprevizibilă a unei stele care se stinge fără ca tu să rămâi înlăuntrul misterului ei descătuşat, nici măcar... scrum şi cenuşă.

Buget - 2011 pentru bizoni din taxa pe fulgii de omăt

Se face cunoscut în Parlament proiectul bugetului de stat pe 2011...
Bugetul a fost croit în secret, cu alocaţii mai mari ca în 2010 "dedicate" centrului iradiant de PUTERE: Serviciile secrete, Administraţia prezidenţială şi grupurile de interese ale coaliţiei PDL - UDMR şi traseiştii la comandă ultracunoscuţi.
Buget cu amputări de criză pentru sănătate, învăţământ şi ştiinţă, mame şi bebeluşi, pensionari, chiar pentru poliţiştii care au dat cu cascheta după maidanezi (javre).
"Coaliţia DA" - "Dreptate şi Adevăr", cu rnume populist, mustind de înaltă moralitate, ne  dă acum câte o boabă de porumb, cum făcea Stalin cu gâsca care aştepta hămesită la picioarele sale următoarea raţie de supravieţuire!!! Când îi va bate Dumnezeu pentru blasfemie, fiindcă au avut tupeul să-şi asume Adevărul, Dreptatea şi chiar Lumina şi s-o distribuie din gaura ştrampilor Elenei Udrea în capitala României?!?
Ca balanţă de venituri şi cheltuieli într-o economie capitalistă, bugetul garantează că activităţile economico-sociale au "sângele financiar" vital în artere, fiindcă orice marfă şi serviciu are costuri şi fără bani agonizează şi falimentează.
Dacă statul este o democraţie reală, proiectul de buget este croit şi prezentat în mod TRANSPARENT cel târziu prin luna octombrie, este DEZBĂTUT de cetăţenii care îl alimentează din MUNCA LOR şi DISTRIBUIT ECHITABIL pentru sănătatea lor actuală, viitorul lor mai bun, învăţământ, ştiinţă şi copiii - care sunt baza de genii şi talente a naţiunii, siguranţa reală a cetăţenilor de hoţii din stradă şi nu de riscurile secrete inventate şi supraumflate de foştii securişti cu grade mari.
Ca şi testul justiţiei, testul bugetării dezvăluie că România mimează democraţia, fiindcă favorizează din banii publici o MINORITATE - o OLIGARHIE puternică şi bogată - care ne fură de viaţă cu cinism şi nepăsare criminală.
Pentru ei totdeauna există MAI MULŢI BANI decât anul trecut (2010), deşi tot ei clamează populismul irealizabil când se cere alocarea de fonduri pentru traiul minimal decent al cetăţenilor. Uitaţi că românii au cele mai mici venituri din Europa, cele mai multe taxe şi impozite (SURSELE BUGETULUI), cele mai mari preţuri la mărfuri, cele mai mari tarife la gaze, energie electrică, apă caldă, benzină şi motorină?!?

Uitaţi că marea evaziune fiscală şi marea corupţie nu sunt atinse de regimul Băsescu şi că siguranţa surselor bugetului e garantată de un nou împrumut şi de... taxa pe fulgii de omăt?!?

Pentru ei criza e mană cerească - şansa să facă avere exact ca şi îmbogăţiţi de război. Să se justifice că, sub aparenţa crizei, vă escrochează cu  aparenţe normative "legale", fără milă.
Vedeţi cât vă costă că aţi întors fundul cu nepăsare Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, care ar fi garantat că democraţia capitalistă nu va fi clădită de activiştii PCR şi Securiştii care au umilit şi chinuit 60 de ani poporul român?!?
Le-aţi mai dat cu votul iresponsabil încă 21 de ani de persecuţie de tranziţie şi de criză!!!
Şi, ăsta-i adevărul, aveţi ce aţi decis prin omisiune - v-aţi omis libertatea viitorului omiţând să fiţi cetăţeni care fac politică responsabilă democrată, retrăgându-vă defensiv în coconul egoist atomist al autosuficienţei. Voi nu vă băgaţi în troaca politicii, voi sunteţi prea deştepţi ca să fiţi solidari cu prostovanii, voi puteţi oricând să emigraţi, să băgaţi capul în nisip ca struţii decât să luptaţi cu sistemul...

De ce taxează elita alienată naţiunea română ca o populaţie atomizată şi fără ţel?..."

Vârfurile elitei raţionale şi iraţionale sunt parte a poporului - cea raţională îşi asumă răspunderea, cea iraţională îşi proiectează laşitatea şi trădarea asupra poporului..
In studenţie aveam o legitimaţie de acces la "fondul secret" de cărţi al Bibliotecii Universităţii BB Cluj-Napoca. Am citit serios din cărţi interzise atunci ca să scriu un eseu despre profilul spiritual al poporului român, prezentat în cercul de studenţi şi profesori elitişti. Cultura românească a suferit influenţe modelatoare care se exprimă. după asimilare, proporţional, în creaţiile folclorice (mituri, legende, poezii), în creaţiile elitei noastre de-a lungul istoriei, în deciziile fundamentale ale elitei politice şi militare la răscrucile istoriei şi în comportamentul maselor în acele ocazii sau neşanse. În prima fază de documentare, înclinam să exagerez vâna filozofic-raţională de influenţă antică grecească (prin coloniile pontice, import de specialişti, exilaţi ş.a.) şi romană (ocupaţia, dreptul roman, misionariatul creştin).
Vâna de raşionalitate avea continuitate în Evul Mediu prin renascentiştii italieni de la curţile voievodale (D. Cantemir, V. Lupu, C. Brâncoveanu, cronicarii iluminişti, mănăstirile cu tipografii) şi în epoca modernă prin iluminismul francez şi german, filozofia clasică germană, raţionalismul francez cartezian şi cel politic care a fundamentat drepturile omului la Revoluţia Burgheză. Am citit filozofia şi ideologia mistic-iraţională care a generat mişcarea legionară la noi, sprijinită cu zel de o bună parte a elitei culturale, a clasei politice şi a clerului ortodox. Am intuit structurile similare ale cuiburilor legionare şi celulelor ilegaliste ale comuniştilor, precum şi întreţinerea primelor cu propagandă şi fonduri de fasciştii din afară şi a ultimelor cu ideologie şi fonduri de la Comintern. Cum a dovedit istoria, nu au fost oprite din dezvoltare de către forţele naţionale raţionale la timp, nici unul din mişcările extremiste structurate pe ideologii iraţionale şi utopice.
Am avut o dictatură legionară în alianţă cu un regim fascist din Germania la vreme de război (mizând iraţional pe victoria tiraniei de extremă dreapta), am avut şi o dictatură comunistă în simbioză parazitară cu stăpânii comunişti din URSS, după o pace în care contam ca victime ale istoriei din propria decizie iraţională.  Deci, a trebuit să recunosc, pe linia exploatării emoţiei mistice a misterului cosmic şi iraţionalităţii lumii, ca şi N. Crainic şi L. Blaga, că avem un filon iraţional puternic care se transferă nepermis din cultura metaforei artistice în filozofie şi politică şi ne alienează existenţa perioade bune de istorie.
Asumarea trecutului înseamnă învăţarea lecţiilor lui de către un popor. Or, acum românii par nostalgici în mod iraţional după supravieţuirea din comunism şi, totodată, se supun iraţional prea mult unui autoritarism politic care se declară de dreapta şi se sprijină pe mari puteri de dreapta în curs de derapaj spre extreme iraţionale prin efecte. Mă refer la războaiele zonale repetate (cu miza umanistă a lichidării terorismului şi a creării de regimuri democratice stabile nefinalizată, deci iraţionale) şi criza globalizată care le afectează popoarele şi extind efectele deflaţiei economice şi crizei financiare provocate intenţionat prin legislaţie toxică la toată planeta. 
P Krugman, laureat al Nobelului pentru economie în 2008, a dovedit că actuala criză economică are cauzele în inegalităţile sociale şi economice create şi accentuate de regimul de dreapta Bush-senior prin aservirea americanilor la interesele oligarhiei financiare, ale marilor producători de armament şi din industria petrolieră, care au obţinut profituri imense din războaiele din Iraq şi Afganistan. Consumatorii obişnuiţi manipulaţi să fie favorabili acestei politici - au fost daţi pe mâna băncilor comerciale cărora regimul Bush le-a permis, prin intermediul politicii Rezervei Federale SUA, să autolegifereze crearea de active toxice, fictive şi condiţii formale pentru credite fără acoperire reală, inflamând “bula de supraconsum” şi “bula imobiliară” care apoi le-a ruinat viaţa maselor de americani. Proştii repetă istoria cu mare probabilitate, cei raţionali nu. La această răscruce a istoriei naţionale cărţile nu sunt jucate, poporul român are o vână raţională groasă indubitabilă, dar are nevoie de elita culturală şi politică autentic raţională.
Opusă iraţionalilor (cinicilor şi perverşilor) de la putere, această forţă de elită trebuie să dea speranţe reale românilor şi să le explice mijloacele raţionale şi democratice de a-şi recâştiga demnitatea în Europa. 
E clar că, legea lui Prigoană care schimbă numele romilor în ţigani nu va da românilor nimic esenţial la nivelul voinţei de a fi cetăţeni responsabili, ci doar o schimbare externă la nivelul imaginii. Ca atare, este o simplă mişcare tactică în strategia de manipulare a regimului Băsescu.