lumină de criză violet

Faceți căutări pe acest blog

luni, 5 aprilie 2010

Pe alei, roboţi melancolici

Am frecat şase luni de logodnă siturile şi e-bayurile cu harduri japoneze şi chinezării să te fac samurai autentic în asalt erotic la şasiul yang şi luptător defensiv shaolin cu protocol de fermitate pe platoul retractil, aşa cum te-am redesenat ideal, iubitule, în fanteziile mele!
- My dear, mă supraîncălzesc la nivelul ăsta deperformanţă... Presimt că o să mă termini aşa mult prea repede. Sunt obiectivarea proiectului european mediu, cu limite incluse în structură şi aspiraţii romantice la care nu cred că vreau să renunţ. Care-i finalul la poemul recitat: ”pe bănci de lemn în scunda tavernă” a poeţilor parcului prin care trecem: ...Ah, zici că omul e-o lumină în lumea asta de gunoaie intolerabil de plină, murdară-i este raza ca globul cel de tină, asupra căruia dânsul domneşte pe deplin!?
- A, la “Împărat şi proletar”, nu mai ştiu, dar ce legătură are?
- Mezalianţa nobleţii prin naştere cu burghezia promotoare a competiţiei agresive rămâne în antagonism cu restul corpului social proletarizat, logica a fost confirmată de istorie. Ca aplicaţie, dai plural în titlu: “împăraţii”, mă rog, favoriţii regulilor sociale pe aici şi “proletarii” victimizaţi şi-i identifici în luptă de clasă cu final predictibil - cum s-a şi derulat destinul lor, cu râuri sânge, în realitate. Eminescu al lor n-a fost un gladiator în arenă, a “prescris” destinul şi adevărul i-a deranjat pe toţi, pe tiranii inumani şi victimele indemne rupte de foame, ruşine, incapabile să-şi accepte mizeria şi să opteze pentru luptă, aşa că s-a trezit cu o cărămidă în ţeastă şi a murit tânăr în mizerie. Dacă corsarul politic era de anvergura acestui poet naţional… Ritualurile orientale de război şi competiţie extremă cu tine însuţi nu au izomorfism de structură, nu se potrivesc în expresie cu lirismul şi delicateţea romantică care mi-a dat specific masculinităţii şi pot săvârşi într-un final nefast. Nu mă identific cu Eminescu, dar aş vrea...
- Enciclopedia CDPIX Vanghelione dă poemul ca prototip al surogatului de futurologie utopică lirică, nu exagera, man! Linia progresului la tipul lor cultural era compromisă şi, de altfel, fără resurse de autolichidare instant, cum ar fi fost cazul la el şi la generaţia de grobieni uzurpatori ai revirimentului democraţiei în toată Europa de Est, care a ieşit din utopia comunistă.
- E drept că vietăţile CDP au fugit de realitate în bătăi no rules, orgii cu zaibăre - vinurile locale, excese erotice şi au căzut în dependenţe zămislind copii, clone, mutanţi. Planeta ar fi făcut implozie sub greutatea lor dacă nu reuşeau s-o supraîncălzească mai întâi cu demagogia diaretică, râgâituri şi flatulaţii, codate remarcabil de serviciile lor de rackeţi, care eludau taxa pe emisia de carbon la Euro după anul 2.000 şi cu restul tradiţiei lor redundante de ars gazul. Fiul gliei, leneşul Cioran, le-a zis de la obraz din Paris că sunt nişte neisprăviţi.
- Delirezi de la atâta aer curat!? Mitologia lor cosmogonică fixa coordonatele plaiurilor carpato-danubiano-pontice în Grădina Maicii Domnului, pe care enciclopedia o ilustrează izolată într-un cocon de xenofobie, cum sugerează cu ifosul lor primitiv şi majusculele din titlul dicţionarului CDPIX Vanghelione. Mă deprimă frazele absurde care compilează religiozitatea cu inepţiile de stânga şi frunzele astea uzate moral de toamnă de pe alei, my sweet. Uite, să trecem la Caragiale, radiolog mai aplicat al mecanismelor lor de apărare din clasa râsul spânzuratului …
- Tu ştiai codul la memoria baroanei refrigerate Bachmu`, paţachina aia cu gura mare şi mai seductivă ca piuliţa ta născătoare de vârtejuri în black-hole, o gheişă din generaţia operabilă cu cheie franceză digitală şi impulsii vagabonde la feromoni. Manipulează-i programul afectiv cu care-l păcălea pe Pregoarnă de fiecare dată, s-a dovedit valabil pe orice traiect al săgeţii timpului şi scoală orice mort. Să-l dezgheţe niţel pe gunoierul de la recycle bin-ul Parlamentului din zona pe unde navigăm, s-adune banalităţile astea oxidate şi să ne pună un covor din frunze în culorile curcubeului, refrişate şi igienizate cu molecule de argint.
- M-am răcit cu nobila Bachmu`, sincer sunt şi acum invidioasă pe restantul ei biologic cu 52 de declanşatori nonverbali ai delirului sexual masculin, ajutaţi puţin cu implanturi de perluţe şi pernuţe de silicon. N-ai mai încercat lectura veche de bucoavnă, buchisitul la revistele ei Taifesuri, Taifalsuri sau Taifâsuri ori Taifânuri, n-am reţinut regula sensului, nu te descurci deloc prin prin illo tempore. Cuplul a falimentat după ce şeful lor, Piratul cu airbag de salvare în şuviţă a respectului a repudiat-o cu sponsor cu tot, forţat de gelozia Elenei cu merele fermecate Golden Blitz şi falimentul la vot nominal a progeniturii lui Pregoarnă din primul mariaj. Tone de gunoaie fermentate şi putrezite ale fiinţelor alea second-hand au dospit în casele, tomberoanele şi pe bulevardele Micului Paris două decenii, ajungeau să agaţe peturi şi doze pe crucea de pe Caraiman!
- Pot să reglez maşina timpului într-un PFA cool, un pattern preformat de acţiune colectivă încă funcţional: duminica orbului redivivus, activat şi în campania electorală din 2009, când piratul a târnosit biserica Cotroceni din parcul palatului său pentru binecuvântare operaţională de la Ăl Bătrân. Coincidenţă, licuriciul cel mare şi războinic al globului, SUA, şi-a schimbat liderul şi macazul odată cu pensionarea la noi a unor operatori categoriali ultrabirocratici: infinitul, increatul, absolutul, perfectul, paradisul ş.a. Ăl Bătrân a rămas, cu unanimitate de voturi ale Camerelor Reunite ale Cerului, fără putere legitimă de intervenţie în Purgatoriul Patriarhal Universal de la Hamangia.
- Şi falsa identificare cu Grădina Maicii Domnului de către clanurile liderilor locali timp de mii de ani, spre a manipula băştinaşii să treacă la ortodoxie şi să se trufească creştini fără a practica dogmele, a fost interzisă pe bună dreptate. Locaţia asta are vulnerabilitatea încremenirii în proiect o oră galactică, fix 666.666 de ani, prea mult ca să mai scapi de balastul experenţial din old memory care te resetează inexorabil. Dragă, doar n-ai făcut prostia să te încarci cu softuri magice şi viruşi de-ai băştinaşelor? Nu te mai opreşti din turuit, te-ai încălzit şi emani un greu iz confuzional de rouă matinală, busuioc, mentă, ulei de peşte şi picioare umane după îndelung efort în poziţii nefireşti.- OK, tac, iubitule, dar nu mai mult de 5 minute, cât am programul la preludiul melodic platonic, apoi poţi să mă admiri full power în baie de xenon fluorescent. Surpiză, voi fi în vârtejuri ale frunzelor dezinfectate cu molecule polivalente de argint ridicate de maşinile coloanei prezidenţiale. Trece în trombă prin parc ultimul comunist pe tron, repliat pe jocuri pervers-disimulate de sumă nulă, sumă negativă şi infectat de erezie paranoidală “Dumnezeu – c`est moi!”. În secvenţele astea sparg realitatea cu bună ştiinţă, my dear, doar ca să te fac fericit. Backgroundul sonor va fi dangătul tipic din mănăstirile Bucovinei, of course, cu supraestimare ca şi imaginile, tu vei auzi primul uvertura virginală a clopotului teutonic iniţiat de despotul local din bronzul cel mai fin şi pur.
- Mersi, mă uimeşti ca de obicei. Destinul pe uscat al piratului e accidentul experimentului de determinism probabilistic pentru colţul Universului cu şansele mutaţiei ecologice maximizate, o altă găselniţă neocreştină de exploatare ale finalităţii de tipul libertăţii care transcende categoriile relativităţii. Şti că etica trebuia revoluţionată, că aveam de creat o scară nouă de valori…Şuviţa ciudată a fost pripit luată ca originalitate, ca un sublimat de perucă renascentistă purtătoare de respect tocmai fiindcă el delira mangă în mijlocul oceanului pe final de criză. Şeful nu se hotăra ce facem cu coaja ruginită din tablă de Galaţi plină cu ţiţei, numită pompos Biruinţa, pe care o comanda urlând îngrozit de propriul sfârşit: “să moară mama, să moară mama” şi, ţinându-se de şuviţa rebelă ca de colacul de salvare, se milogea obsesiv „atâta mai am pe capul meu, vreau puţin respect, Doamne şi jur, jur că voi trece marea cu ea, aşa cum e lipită de sare şi sudoare, la serviciile apusene în slujba adevărului şi-ţi voi urma calea!” Noi iniţiasem tsunami-ul pe-aproape şi el vedea valul cât Mont-Blancul, era vorba şi să-l prăjim complet în secunda finală cu fulgere globulare ca să nu poluăm apa, dar Ăl Bătrân a considerat gestul său pocăinţă, deşi era un caz banal de spionaj dublu, cum s-a şi derulat apoi la Anvers pe sub tejgheaua agenţiei comerciale.- Frica i-a contorsionat privirea către înalt şi săracul nu mai are discernământ integral, plus că pentru păcatele lui am cerut pedeapsă să-i umplă capul cu softul metehnelor regelui Carol al II-lea deşi e pirpiriu şi, ca să-l împingă în cazne, o clonă a Elenei Lupescu, vulpiţa decolorată puţin dar mai aprigă şi hulpavă ca originalul. Era la modă jocul de temperanţă cu călugărul, l-am substituit pe Vasile cederistul cu Varvarion şi l-am trimis să intermedieze celebra cafea de întronizare, la o terasă, cu Dumnezeu. Pe ritualul cafelei se face testul proiectiv, admis cu mârâieli de bossul original, pentru că problematizează resurecţia morală a liderului şi destinului comunitar şi are indicatori statistici predictivi valizi.
- N-a fost o simplă fantezie, ci, un test în toată regula, şti că circula ideea că-i o glumă bună după ce marinarul i-a zis poetului Mydilescu, la un talk-show televizat, că n-are el nevoie de clerici ca intermediari pentru audienţă la Dumnezeu?
- Nu, am teleportat sosia virtuală nomber one a lui Ăl Bătrân, Varvarion, în intimitatea cabinetului, pe când se înfrupta nehalit din merele Golden Blitz între ramurile aduse sub nasul lui de Elena, dar s-a şocat şi a picat grămadă, luxându-şi vertebrele dricului. El a ales să se opereze în străinătate, ca să nu afle norodul şi rivalii de la limbuţii lui doctori şi sepepişti cum şi-a luat trânta lăcomind la buci. La clinica austriacă, după ce i-a trecut anestezia, l-am coborât iar brusc pe pieptul lui pe Varvarion, confundat şi de îngeri cu originalul, care l-a luat tare, după ritualul judecăţii de apoi. Mi s-a permis să păstrez copia video-audio a testului, e de un umor... criminal. Priveşte şi ascultă:
”Deus/sosie: - Corsarule, Te-am scos odată din moarte şi tu Mă iei de fazan. Dacă vrei intimitate cu mine pentru rugăciune spăşită şi lepădare de minciunile de moarte, de ce te bălăceşti în băi de mulţimi agitate ca godacii plini de draci în noroi, în show-uri regizate obraznic ca întronizări ale vlădicilor care, şti tu bine din arhive, erau sifonari la necuraţii cu ochi vineţi? Spui tuturor cu emfază că n-ai nevoie de popi, te contrazici peste o zi şi-i dai lui Daniel şpagă din bugetul oiţelor mele la răstimp de foame. L-ai demonizat pe Teoctist când erai Primar şi la aprobarea zidirii Catedralei Neamului l-ai tratat cu refuz de Satană. Nu gestionezi tu obolul zeciuielii şi nici n-ai voie să calci imperativul ontologic şi etic al Fiului Meu: „Dă Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu?” La Revoluţia Franceză am redat toată libertatea şi răspunderea omului, am despărţit statul de lăcaşurile mele, ca să nu mai amestecaţi alea lumeşti cu cele sfinte. Mai pune mâna pe cărţi, nu doar pe foarfece ca să tai panglici, pe cupe şi crupele iepelor de rasă care vezi cum te trântesc!
(Don) Băse: - Padre, faptele vorbesc pentru creştini, în fine, n-am dat sacul de mălai în euro popilor!? L-am luat din tainul sănătăţii, ştiinţei, culturii şi învăţământului, a investiţiilor care relansau multe afaceri, ăia sănătoşi n-au frică de Tine, cei cu carte sunt atei, eretici, reci în credinţă, bogaţii au alt dumnezeu şi n-ajung în Rai nici prin urechile acului, deci nu poţi zice că nu te servesc. Mi-am băgat mezina în curvăsăria politică ca să am ieşire dacă pierd alegerile, în inima mea mi-e frică, cum o să-mi plătesc datoriile faţă de tine dacă mă leagă duşmanii? Au ieşit pe apă, la produs, vapoarele din flotă la Vancouver, am dat-o pe faţă de nevoie cu Stolo` şi Păunu` cu tunul de la Bancorex, mai pot să stau liniştit? Fi milostiv, orice om greşeşte, om mi-s şi eu chiar dacă stau deasupra oamenilor, soarbe din cafeluţa asta divină pe care o ţin de când făceam contrabandă, dizidenţa mea anticomunistă ca să vină odată şi vremea Ta…
Deus/sosie: - Cafeaua e drog, Băse`, am lăsat-o pentru a provoca muritorii să-şi exercite liberul arbitru, să aleagă între apă de izvor, suc de fructe, hrană vie şi excitante, rom, whisky, amfetamine, cocaină, heroină, între viaţă cinstită şi făţărnicie, pioşenie şi dezmăţ, onestitate de lider democrat şi ipocrizie de jucător politic! Ştiu că tu cloceşti să legalizezi dogurile uşoare şi prostituţia, să măreşti TVA-ul şi să introduci tertipurile machiavelice de manipulare într-o lege ca să faci destui bani...Vă zicea Eminescu vouă, despoţilor, că uzaţi de religie ca opiu pentru popor. Şi tu vrei să te creadă electorii naivi un sfânt de pus pe catapeteasmă pentru că te-ai tras de brăcinar în amvon cu vlădici din vrerea lor neortodoxe sau fiindcă ţi-ai trecut ca un prinţ medieval numele pe clopotul care se toarnă la nemţi pentru biserica palatului tău. Megalomanule, te crezi deja sculă sacră, mai înalt şi erect creştineşte decât eşti, ai aranjat-o pe prinţesa cu nume de plăcuţă europarlamentar, ba ai şi tupeul să mărturiseşti că-ţi pregăteşti libertatea zălogind libertatea neamului care te-a ales păstor, dar el e turma Mea. Poţi zice, faţă către faţă, că nu eşti administrator cu delegaţie limitată, că te trăznesc cât ai clipi!?Habar n-ai ce baftă ai avut cu şuviţa, nu trebuia s-o razi, la vederea ei mă simţeam vinovat, da, am greşit lăsându-vă să cheliţi la bătrâneţe şi Eu uite ce claie păr argintiu sănătos am şi–s evident mai în etate, promisiunea că semănaţi cu mine în multe privinţe s-ar zice că nu mi-a ieşit...
(Don) Băse: - Bârfe, bârfe, Şefu`, aşa-i în realitate, nu ne ies toate... Mi-am spetit şi eu neuronii pentru ca oiţele Tale să trăiască bine şi n-aveam dubii că nu-mi iese scamatoria pentru că eram în creştere economică, fir-ar a dracului! Americanii au provocat pe şest criza şi au exportat-o la tot mapamondul, mereu ne lucrează pe la spate ăştia mari, vecinii, toţi care se dau licuricii viitorului şi ne strică sistematic şustele rezonabile cu Tine… L-am pupat pe Big-Licurici în pix, de ce să orbecăi milogindu-mă după toţi bicisnicii de licurici europeni care ne-au integrat prin vot, e adevărat!? Şi după ce fentez rigorile aquisului democratic mă ploconeşte tot el, trosc-pleosc, cu criza, apoi Big-Licuriciul se preface negru la alegeri şi pune în loc de lumină pe mine ca tunul cu apă rece: mă lasă din braţe fiindcă mă iubesc numai pe mine, nu văd cum e mersul lumii fiindcă abia mai scot nasul de cârtiţă din muşuroaiele de humă blondă-aurie şi atunci n-am deloc interes pentru strategii pe termen mediu, sar direct la întronizări şi târnosiri, intoxicat de delirul jenant al nemuririi. Nu accept atacul ăsta rasist la colaboratoarele mele blonde şi la coherenţa mea mintală, sunt un realist şi aplic proverbul neamului meu, mai practic decât americanii şi pe care nu ştiu să-l fi dezavuat: "eu pup poala popii, popa pupă ce i-oi da!"
Deus/sosie: Amice, cu toţi consilierii şi pretenţia ta că eşti isteţ, ai resurse să concepi o bună strategie de sfinţire a Bisericii Cotrocenilor. Eu vă ştiu viitorul, nu intervin pentru că-mi respect Legea “Copii Mei, să trăiţi liberi!” şi nu mint că le va fi bine când nu se poate, tu însă blasfemiezi, iei şi duci puterea Mea în deşert cu campania electorală perversă a ta şi-a partidului tău… Ai avea simpatia Mea dacă amâni târnosirea după alegeri şi, dacă câştigi din nou palatul cu lăcaşuri cu tot, ar fi modul de mulţumire potrivit pentru suspendarea pedepselor divine pe care le meriţi din plin. Sigur, normal e s-o amâni până la 15 august anul viitor când e hramul acestei biserici, dar teama că-ţi rupi gâtul te face surd la vorbele mele.
(Don) Băse: - Doamne, îmi ceri să mă pun în conflict cu interesul naţional, şti că poporul meu aşteaptă să bată clopotele la Cotroceni de prea multă vreme, vrea să afle că am reparat stricarea ateismului comunist şi-am pus Preşedinţia Ţării lângă Casa Ta până nu mă scot din Palat cum m-or scoate… O să vezi, se bulucesc mai mulţi ca la Cântarea României a lui Ceauşescu! Dar acum sunt liberi, excitaţi ca la meciuri, euforizaţi ca la concertele rock sau asmuţiţi ca la reducerile de preţ din supermarketuri. Şi mai am un as în mânecă de jucat: fraierii vor crede că mă votează deştepţii din străinătate, dar am negociat cu ţiganii şi-mi dau, nu cincizeci de mii de voturi, ci, peste un million, hă, hă, hă!
Deus/sosie: - Cristos a urcat drumul crucii, pe Golgota, ca să vă sfinţească pe voi toţi care sunteţi Biserica Mea, nu zidurile, nu icoanele, zorzoanele straielor popeşti şi clopotele. E drumul sacrificiului de sânge şi carne trecătoare pentru un scop crucial şi nu autostrada bâlciului sau orgiei şi este motivat de optimism solemn şi graţios, ca şi credinţa adevărată şi profundă în Mine. Pe creştin, fie că-i sărac, fie că-i miliardar sau demnitar, nu-l poate sminti nimic din onestitatea credinţei. Compară filmele de pe Youtube ale drumului crucii şi buluceala de la supermarketuri, când ieftinesc mărfurile sau ce fac fanii abrutizaţi ai fotbalului sau rockului pe stadioane. Ce sfinţire îngădui tu pe drumul înghesuielii, înjurăturilor, loviturilor şi pomenilor grase făcute necuratului!? Ce-a făcut Fiul Meu bătut în cuie de romani, nu poate face tizul lui Traian - împăratul lor, liber şi-n toată snaga lumească luată de la popor şi de la serviciile secrete băgate în priză? Ar fi bine, cred, să te smereşti, fiindcă degeaba o să mai joci teatru…”
- Ori n-am simţul umorului, ori testul n-a fost şi un eşantion de umor. Please, nu mai aminti de rasa asta de perdanţi, vreau să mă concentrez să aprind lampioanele parcului ăsta părăsit şi să te admir în toată spendoarea de samurai tehnotronic... Vrei să te deconectezi de mine, iubi, ca să nu zici că te-am parazitat cu curenţi alternativi yang feminini când mă ambalez?
- Da, aranjeajă-ţi şi tu mai ferm silicoanele pe sternul de titan-crom-iridiu. Mă obsedează de ce nu m-am decis să cumpăr şfoarţa aia de oţel călit manual cu ciocanul, o sabie de samurai unicat la second-hand, aproape moca la talcoicul de structuri...
- Ce să faci tu, un pămpălău rutinat în găinării financiare de nivelul conflictelor minore cu o unealtă a morţii violente, cu amintiri traumatizante greu de controlat? Doar nu... - Nu, nu, dublu nu este egal cu da..., un cerc vicios şi, ca orice viciu, mai dulce decât cărigile antenelor din platină de pe chelia ta ca o sobă reciclată! Băga-mi-aş... M-am decis într-un ceas aici, nu mă mai însor!
- Mamăăă, ce limbaj trivial şi ce resentimente de barbar, să şti că te reclam la biroul care ţi se potriveşte perfect, Prostănacul Intergalactic.
- Şti ceva, dacă eram om, aşteptam să se întunece de tot şi te calmam! - Cum, nu zău, ai văzut clipul ăla cu ce vor bărbaţii!?! - Atât de fragedă te-asemeni... repet, te-asemeni şi dubla asemănare cu o pământeancă, o muiere, să şti că e pedepsită de lege.
- De ce, de ce?
- Patentul divin original să fii ceva din coasta mea e perfect, eşti un cotlet de AND din turbosuflanta mea cu lapte de maci roşii. Oricând am dreptul neîngrădit să renunţ la droguri şi instrumentele cupide cu care se obţin.
- Aha, eşti comunist, te bănuiam eu, tocmai de asta trebuie să mă accepţi egala ta ... - OK, ai să regreţi, sunt sătul şi de mine, de rugina emoţiilor mele, de clişeele mintale copiate de la alţii şi mă declar nul, mă anihilez: sunt zero, zero, zeroooooooo!
- Scumpule, m-ai anulat şi pe mine, please, restartează-mă, voi fi numai miereeeee...
- Du-te naibii de sofistă! Chiar credeai că-s un sinucigaş sentimental!? Ce seară rece în parcul ăsta lugubru cu stafii de călugări… Unde dracu` mi-am pus gps-ul să caut un bordel cu copii de femei mai frumoase şi culte?!

13 octombrie 2009, Deva Ioan Crişan

Niciun comentariu: