REGE PESTE RÂU

Eram rege peste un râu cu peşti
ce înotau cu mure şi zmeură pe solzi
hrănind cele şapte inimi ale jocului.
zmeul meu îşi umfla mereu harnic
pieptul de curcubeu dintre dealuri
cu blazon de parangină şi viorele
şi-l juca în frâul de ceaţă cu cleştii
racul, marele vrăjitor al bulboanei.
pe prundişul şlefuit de clipocit,
suiam apele amurgului către izvor
în tainiţa nesfârşirii din munte,
să-mi stea zălog şi biblie trecutul
din luncile copilăriei bete de triluri.
har picura turnul de mesteacăn agintiu
la biserica de frunză, cu clopotul cuib
al cucului umplând zorile de graţie.
bocitoare sălcii, ciocli arini ţineau rugi
când îmi mureau cu soarele la căpătâi
tălpile de durere, după galopul zurliu
al armăsarului de lemn peste scoici
şi vânam cu dinţii zbârciţi de scăldat
îngerii de pâine năluciţi în cerul gurii.
jinduiam să revăd zestrea-mi regală
dar coroniţa de nu mă uita s-a topit
după norii din oglinda gârlei banale,
dorul pe buzele pătate de nuci verzi
era dator vândut la mândre prin sat,
numai undiţa de pescuit plevuşcă,
împăiată cu pleavă de plictiseală,
delira că a prins peştişorul de aur
din abisul vâltorii râului candorii,
întronându-mă veşnic cocon rebel
de prinţ al Cuvântului Ţării de Sus.


2010, Deva
Ioan Crişan