Pensionarii şi angajaţii obişnuiti bătuţi şi tâlhăriţi de Băsescu

Cercul s-a-nchis: ce-a decis "Zeus" în 6 mai 2010 s-a împlinit în 15 iunie 2010 într-un Parlament controlat de partidul lui "Zeus" prin hotărârea guvernului lui "Zeus" (Băsescu, of course).
Guvernul marionetei Boc a rămas să neguverneze (am scris cum am gândit) cu 197 de voturi în Parlament împotriva moţiunii de cenzură şi cu cu 228 voturi pentru căderea guvernului, lipsind 8 ca să întrunească majoritatea explicită de 236.
Aşa-zişii independenţi UNPR nu au votat, s-au abţinut şi sunt mai mulţi de 8. Abţinerile celor care planifică progresul României la legea de tăiere ilegală şi fără eficienţă a pensiilor şi la diminuarea veniturilor salariale obişnuite când, dacă vrei eficienţă şi creştere economică le măreşti, este egal cu votul contra guvernului care stopează progresul şi agravează criza.
Vicepreşedintele PDL, Ion Olteanu o ţinea langa că minoritatea vrea să se impună majorităţii... Era ieri 14 iunie 2010, la 20 de ani de la marea mineriadă din 14 iunie 1990 şi Parlamentul ţării a fost desfiinţat funcţional după procedurile sale legale, transformat în cor şi stabor ţigănesc aservit tiranului Zeus.
Fosta Miss Roberta Anastase, cu copane şi bucle atât de mişto încât a ajuns preşedinta Camerei Parlamentului (cu numele) a jucat scena Julietei-Miţa Baston. Când judecătorii propuşi de opoziţie pentru CCR au obţinut majoritatea voturilor a pus curuleţul ei superb contra Parlamentului cu ochii-n şuviţa de respect a lui Băsescu, fireşte!
No, ce democraţie mai vrei, când o gaură între pulpe şi un set de ţâţe bat regulamentul Parlamentului, majoritatea aleşilor şi excită mascarada din 14 iunie 2010 pentru a trimite în CCR pe alţi doi judecători agreaţi şi aleşi de Zeus.
Zeus are CSAT-ul în mână, deci este şeful Armatei, al şeful Serviciilor de Siguranţă Naţională, este şeful real al PDL şi adevăratul prim-ministru, iar după 14 iunie 2010 a devenit şi August Dictator al Legislativului şi puterii Justiţiei.
"Zeus" nu taie de la cei pe umerii cărora stă, cei sus menţionaţi, ci de la prostimea fără putere. Deşi România ocupă primul loc în Europa în topul sărăciei relative şi ultimul loc la ponderea cheltuielilor sociale în Bugetul de Stat, cu doar 36% faţă de 60 % - 63 % cât au cheltuielile social cele mai multe state europene democrate.
De ce nu au tiranii organ democratic, respect pentru muncă şi nici compasiune pentru truditorii vieţii? E simplu, aşa sunt toţi psihopaţii din cauza fixaţiei la vârsta emoţională mentală a simbiozei materne (când alţii sunt doar surse de satisfacţie sau frustrare şi nu persoane distincte), dar care pot simula atitudinile şi actele adulţilor.
Sunt cel care a descoperit că Ion Iliescu nu-şi recunoaştea mama naturală, ţiganca Maria din Olteniţa. El crede că mama sa nu-şi merită rolul fizic natural, psihic şi social de mamă, deşi nu-a făcut demersuri de a o decădea din statutul respectiv. Nu am auzit ca cineva să fi reuşit să transfere legal rolul de mamă altei femei, mai ales dacă prima trăieşte, ei bine Iliescu a reuşit şi toată lumea a fost de acord că moroşeanca din Rozavlea, Maria Bucur este adevărata sa mamă, în consonanţă cu validarea mamei Omida printre alte omizi tuciurii.
Coincidenţă înfiorătoare, Băsescu şi-a anihilat cu o rachetă lirică mama şi, după propria sa iliadă, revenit de pe oceanele furtunoase (ale vieţii) s-a dus cu flori la mormântul mamei sale pe deal, în cimitir cu lacrimi în ochi şi o roză în mână. Pare, dar nu este înduioşător, ci monstruos!
Legătura naturală primară şi privilegiată care leagă pruncul cu alt om este acea dintre el şi mamă, o legătură structurantă care a generat viaţă şi, cu ea împreună, siguranţă, încredere, dragoste, empatie şi compasiune, generozitate.
Cine poate pune în locul mamei altceva decât mama: altă femeie, altă barcă cu motor sau alt grup de apartenenţă şi de referinţă nu a ajuns la vârsta să-şi iubească mama, ea fiind doar obiectul parţializat al sugarului - sursă de lapte sau sursă de frustrare pe care o desfiinţezi cu furie ca să revii la starea de siguranţă.
Emoţional, psihopaţii nu progresează să poată fi sincer apropiaţi de alţi oameni, fiindcă au eşuat în perioada primei copilării să se ataşeze de mama lor ca de un om autonom şi liber în care ai încredere. În compensaţie, ei trebuie să joace jocuri de înşelare, să manipuleze, pentru a fi acceptaţi în diverse grupuri şi au mai mari şanse în cele ritualizate puternic, cele militare şi politice totalitare unde contează forma şi mai puţin conţinutul. Cine nu are mamă, nu are Dumnezeu, nu are milă nici de pensionari, nici de creatorii valorilor materiale şi spirituale. El se asigură că nu e muşcat de cei din haita sa şi, în lipsa încrederii, îi ţine pe aceştia cu gura plină.